Clubul de Arte Martiale Wushu “CRIDAS” si Clubul “Colegiul National Aurel Vlaicu”

Presedinte si antrenor Mihai Cristian

Practicant din anul 1986, atunci cand era interzisa de catre regimul comunist, practicarea artelor martiale.

Martor la infiintarea FRAM , Departamentul wushu

Antrenor oficial din anul 1994 (a antrenat in anul 1989-1990 compania Cercetare din trupele speciale de parasutisti-Boteni).

 

Prezentare Generala

 

Stilul practicat de noi este CHANGQUAN. Este un stil din nordul Chinei Care se baza pe folosirea loviturilor de picioare.

CE FACEM NOI !?

1. Invatam tehnici de baza din wushu
2. Autoaparare
3. Fullcontact
4. Manuirea armelor specifice chinezesti
5. Competitii
6. Miscare pentru sanatate
7. Disciplina fizica si mentala (benefica pentru copii dar si pentru adulti)

Clubul participa regulat la competii sportive de profil.

Artele martiale Wushu, sunt mostenirea culturala a poporului chinez, imbogatite in timp prin contributia fiecarei noi generatii.
Artele martiale au cunoscut un progres continuu in cursul a mii de ani de razboaie si conflicte umane. Anticii chinezi au studiat, au experimentat, au creat si perfectionat numeroase tehnici, care au avut ca rezultat divizarea Wushu-ului intr-o multitudine de scoli si stiluri, fiecare avandu-si propriile caracteristici si propria structura. Oricat de diferite ar fi aceste scoli, toate au aceeasi caracteristica – sunt putemice si eficiente. In zilele noastre, tehnicile chinezesti de Kung Fu sunt din ce in ce mai cautate de catre occidentali, nu numai pentru eficienta lor in lupta, ci si pentru efectele binefacatoare asupra sanatatii practicantului.

Acest randuri sunt destinate incepatorilor, dar si celor care au deja o baza in aceste practici, din artele martiale chinezesti.

Aceasta ramura din Wushu reprezinta arta de lupta in care se folosesc o serie de miscari ofensive si defensive, cu mainile sau picioarele, fara a folosi nici o arma. Datorita bogatului “repertoriu” pe care il contine, boxul chinezesc nu seamana deloc cu boxul occidental. In aceasta disciplina intalnim doua scoli principale, Shaolin si Wudang si alte numeroase scoli secundare, care isi au originile tot in primele doua. Shaolin este numele manastirii din provincia Henan, unde faimosul calugar buddhist Bodhidharma a dezvoltat primele 18 exercitii pentru fortificarea constitutiei fizice. Acest lucru s-a intamplat in secolul al VI-lea e.n. De atunci, aceste exercitii de intarire au fost dezvoltate foarte mult si perfectionate de calugari, care, la randul lor, le-au predat credinciosilor. In felul acesta Kung Fu-ul a luat nastere si a inceput sa se dezvolte. Intr-un timp marcat de razboaie intre triburi nomade, Kung Fu-ul a devenit indispensabil in apararea impotriva atacurilor, fiind rafinat foarte mult si devenind un sistem cu scopuri militar- martiale.
Desi buddhismul era cunoscut in China inca din secolul I i.e.n., el a inceput sa-si mareasca influenta abia in secolul al VI-lea e.n. cand a inceput sa rivalizeze cu doctrinele filozofice si religioase ale daosismului.

Principiile buddhismului sunt inlaturarea suferintei si imbunatatirea conditiei tuturor fiintelor vii. Din aceasta cauza, era normal ca buddhistii sa fie interesati de sanatate si de cresterea numarului adeptilor lor. Pentru aceasta au propagat cunostintele medicale, au tradus numeroase lucrari indiene, multe valori culturale ale Indiei fiind transplantate pe teritoriul Chinei. Astfel, artele martiale si medicina au devenit doua surori gemene. Nu e de mirare faptul ca Kung Fu-ul este intarit de valoarea sa terapeutica, fiind o imbinare intre Wushu si Qi Gong (exercitii de respiratie si manipulare a energiei), o bransa importanta a medicinei traditionale chinezesti. Teoria maestrului daoist Ge Hong (284-364) – “abilitatea corporala combinata cu controlul respiratiei” – este cunoscuta de catre toti practicantii de arte martiale din zilele noastre. Sistemul de examene pentru admiterea la Curtea Imperiala, introdus in timpul dinastiei Tang (618-907), a dat un nou impuls dezvoltarii artelor martiale. Pentru a primi un grad, soldatii si ofiterii trebuiau sa treaca unele probe din acest domeniu. Maestrilor eminenti in Wushu le erau decernate premii si titluri de onoare, cum ar fi “Luptatorul curajos”, sau “Luptatorul abil”.

Yin si Yang trebuie sa fie in echilibru. Aceasta inseamna ca mintea, organele interne si miscarile membrelor unei persoane trebuie sa fie in echilibru. Pentru a realiza acest lucru, practicantul efectueaza serii de miscari lente, combinate cu controlul respiratiei si al circulatiei bioenergetice in interiorul corpului. Rezultatele sunt imbunatatirea conditiei fizice, cresterea rezistentei la imbolnaviri, longevitate si o oarecare eficienta in autoaparare.

Kung Fu-ul reprezinta un mijioc deosebit de eficient pentru autoaparare, dar el poate constitui, de asemenea, un mijioc pentru mentinerea sanatatii corpului si a inimii. Multi practicanti, ajunsi deja la venerabila varsta de optzeci de ani, se mentin inca intr-o conditie fizica buna, sunt vioi, activi si fericiti, bucurandu-se din plin de viata.